„Nu vreau să îmi las copilul cu alți copii cu tulburări pentru că va imita comportamente nepotrivite”

Nu vreau să îmi las copilul în clasă cu alți copii care au tulburări pentru că va imita comportamente nepotrivite. „Asta este o temere comună a părinților și este de înțeles. Copiii văd și imită. Si este foarte bine că se întamplă așa. Părinții copiilor cu tulburare de spectru autist știu la ce mă refer. Majoritatea copiilor cu TSA au deficit în ce privește capacitatea de imitare, de observare a ceea ce fac ceilalți. De obicei, ei se simt bine singuri și atunci când vor să relaționeze, nu știu cum să facă acest lucru într-un mod acceptat social.

Dar cum procedăm atunci când copilul imita comportamente nepotrivite (se invart, lovesc, țipă etc.) ?

Când părinții mă întreabă asta, răspunsul meu este următorul:

Copilul oricum avea să descopere acest comportament sau unul similar, cu acceași funcție. Atunci când ei prezintă comportamente indezirabile fără să le fi „împrumutat” de undeva, apar pur și simplu, le descoperă singuri, nu le copiază de undeva. Copiii imită și e foarte bine că se întâmplă așa, pentru că asta este natural și normal să se întâmple. Daca acel comportament va fi întreținut depinde de noi, de adulții din jurul lui.

Analiza funcțională a comportamentului

Nu există un tratament magic sau o procedură anume pentru fiecare comportament în parte. Nu avem ceva pentru mușcat sau ceva pentru țipete.

Atunci când mergeți la un specialist, nu vă va spune „faceți asta și veți scăpa de țipete”. Mereu am spus ca dacă existau tratamente magice pentru fiecare comportament, cu siguranță cineva scria o carte și elucidam misterul. Dar nu. Copiii sunt diferiți, iar percepțiile lor, comportamentele lor sunt ale fiecăruia în parte. Un copil țipă pentru a primi atenție, un altul sau același copil țipă iar pentru a-și comunica dorința de a primi ceva, sau de a scapa din sarcina pe care o are de îndeplinit sau este o auto-stimulare.

Funcțiile comportamentului:

  • Obținerea atenției (părintelui, învățătoarei etc.);
  • Scăpare sau evitare (a unei persoane, situații, sarcini etc.);
  • Obținere a unui obiect, activități;
  • Comunicare ;
  • Stimulare senzorială (comportamentul îndeplinește nevoia de stimulare senzorială)

Același comportament poate indeplini fiecare funcție pe rând. Evaluarea funcțională își propune să determine factorii care cauzează sau mențin comportamentul problematic.

Atunci când se intervine pe un comportament, se iau date referitoare la ce anume se întamplă chiar înaintea apariției comportamentului (antecedent) și ce se întâmplă după ce comportamentul apare (consecința). Se întâmplă ca părinții sau chiar terapeuții să spună că nu se întâmplă nimic notabil nici înainte, nici după comportament, deci nu văd calea de scăpare. Sau, mai rău, propun părinților rezolvări de genul ciupit de mâini, înțepat cu scobitoarea etc. Cu siguranță aceștia sunt bine intenționați, dar terapia ABA nu rezolvă aceste lucruri în acest fel.

Așadar, dacă un comportament are funcție de auto-stimulare senzorială, el oricum va fi întreținut prin întărirea automată; se poate interveni și în acest caz, dar dar fiind că întăritorul vine din interior și nu din mediu, intervenția este mult mai greoaie. Comportamentele cu alte funcții vor fi întreținute sau stinse de mediul în care ei trăiesc.

De regulă, părinții nu știu aceste detalii și in unele cazuri, nici terapeuții. Asta nu înseamnă că acel terapeut nu este unul bun, ci doar că nu a accesat aceste informații. De aceea și din multe alte motive este atât de necesar ca terapia sa fie coordonată de către un analist comportamental.

  • Geană Cristina,
  • Psihoterapeut, psiholog clinician
  • Coordonator al centrului Beautiful Mind.