3 dintre efectele televiziunii asupra creierului copiilor

  1) Crearea unei atitudini mentale pasive si comportament pasiv

Suprastimularea creierului duce la scaderea atentiei si a puterii de concentrare a copilului, scade perseverenta si vointa de a urmari activ rezolvarea unei probleme. Expus inca din copilarie acestui mod de a-si petrece timpul, individul va tinde sa caute drept mijloc de distractie activitati asemanatoare, care sa ii induca aceasta stare pasiva. Proportional cu timpul petrecut in fata televizorului, scade dispozitia si chiar implicarea in viata de familie.

2) Afectarea dezvoltarii emisferei cerebrale stangi

Pe parcursul privitului la TV, activitatea emisferei stangi este extrem de redusa. Aceasta emisfera mediaza gandirea logica, secventiala, gandirea analitica/ critica, calculul matematic, stapanirea gramaticii, asezarea cuvintelor in fraza, limbajul, scrierea, luarea deciziilor, controlul mainii drepte, simtul timpului, simtul detaliilor s.a. Deoarece de la televizor oamenii primesc informatiile in special prin intermediul actiunii vizuale, sau prin sunete non-verbale (muzica, bubuituri etc), emisfera dreapta este stimulata in mod preferential. Problemele care deriva din aceste lucruri sunt acelea ca scad gandirea logica si analitica, exprimarea corecta gramatical, scad capacitatea de a citi, scrie, de a rationa matematic si stiintific si in general de a utiliza acele abilitati mediate de emisfera stanga.

3) Scaderea performantelor intelectuale

O capacitate intelectuala crescuta este data de o buna comunicare intre cele doua emisfere cerebrale. Ori in timpul vizionarii programelor TV s-a observat o scadere drastica a acestei comunicari; asta duce, printre altele, la dificultati de invatare si atentie, probleme cu memoria. O buna relatie de comunicare intre cele doua emisfere este data de activitati care solicita ambele emisfere cerebrale in acelasi timp.

Copilul trebuie invatat cum sa inteleaga realitatea, cum sa gandeasca si sa simta lucrurile; trebuie sa cunoasca mediul prin atingere si prin intrebuintarea lucrurilor care il inconjoara. Acestea constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normala a mintii copilului, pentru punerea bazelor structurale si functionale ale creierului, necesare tuturor activitatilor de mai tarziu. Privitul pasiv la televizor nu ii va asigura copilului toate aceste lucruri; copilului ii vor lipsi cunoasterea mediului in care traieste prin manipularea fizica a lucrurilor, deci acolo nu vor avea ocazia sa se structureze niste legaturi neuronale ca rezultat al unor asemenea activitati.